RGB versus CMYK

Diferențele dintre culorile afișate pe monitor și cele obținute la tipar sunt una dintre cele mai frecvente surse de confuzie în pregătirea fișierelor grafice.

Explicația nu este doar faptul că monitorul utilizează RGB, iar imprimarea utilizează în mod obișnuit CMYK.

Rezultatul depinde de întregul sistem de management al culorii: spațiul RGB în care a fost creată imaginea, profilurile ICC utilizate, gamutul dispozitivului, caracteristicile hârtiei, tehnologia de imprimare, conversia culorilor și setările RIP-ului.

De aceea, aceeași valoare numerică a unei culori nu garantează automat același aspect pe două monitoare, pe două imprimante sau chiar pe două tipuri diferite de hârtie.

RGB și CMYK sunt modele de culoare

RGB și CMYK descriu două moduri fundamental diferite de producere a culorii.

RGB – Red, Green, Blue este un model aditiv bazat pe lumină.

CMYK – Cyan, Magenta, Yellow, Black este un model subtractiv utilizat pentru reproducerea culorilor prin cerneală, toner sau alți coloranți pe un suport fizic.

Este important însă să facem diferența între modelul de culoare și spațiul de culoare.

„RGB” nu definește singur o culoare exactă.

De exemplu:

R 255 / G 0 / B 0

reprezintă roșul maxim în spațiul RGB respectiv, dar culoarea fizică asociată acestor valori depinde de spațiul utilizat.

sRGB, Adobe RGB, Display P3 și ProPhoto RGB sunt toate spații RGB, dar nu descriu exact aceleași culori.

Același principiu este valabil și pentru CMYK.

Valorile:

C 50 / M 30 / Y 20 / K 10

nu descriu complet o culoare dacă nu știm condiția de imprimare sau profilul CMYK în care trebuie interpretate.

Cum funcționează RGB?

RGB este un sistem aditiv.

Culoarea este obținută prin combinarea luminii roșii, verzi și albastre.

Într-un sistem RGB normalizat:

• R = 0, G = 0, B = 0 produce negru;
• R = maximum, G = maximum, B = maximum produce alb;
• Red + Green produce galben;
• Green + Blue produce cyan;
• Red + Blue produce magenta.

Pe un sistem pe 8 biți pe canal, fiecare canal poate avea valori între 0 și 255.

Prin urmare:

RGB 0 / 0 / 0 = negru

RGB 255 / 255 / 255 = alb

RGB 255 / 0 / 0 = roșu

Un monitor nu „tipărește” culoarea. El emite lumină.

Din acest motiv, poate reproduce culori foarte luminoase și saturate care nu pot fi obținute în același mod pe hârtie.

RGB este utilizat în mod natural pentru:

• monitoare;
• telefoane;
• televizoare;
• camere digitale;
• scanere;
• fotografie digitală;
• grafică pentru web și aplicații.

Cum funcționează CMYK?

CMYK este un sistem substractiv.

În loc să emită lumină, cerneala sau tonerul modifică lumina care cade pe suport și este apoi reflectată către observator.

Cyanul absoarbe în principal componenta roșie a luminii, magenta absoarbe componenta verde, iar galbenul absoarbe componenta albastră.

În condiții ideale, combinarea perfectă a cyanului, magentei și galbenului ar trebui să producă negru.

În realitate, pigmenții și coloranții utilizați în imprimare nu sunt ideali, iar combinația C + M + Y produce de regulă un maro sau gri foarte închis, nu un negru neutru și profund.

Din acest motiv se utilizează separat canalul K – Black.

În CMYK:

C 0 / M 0 / Y 0 / K 0

înseamnă lipsa colorantului. Culoarea percepută este, în esență, culoarea suportului.

Prin urmare, „alb” în tiparul CMYK obișnuit nu este imprimat.

Este hârtia sau materialul care rămâne neimprimat.

Există, desigur, și echipamente speciale care pot imprima alb, dar acesta este un canal suplimentar și nu face parte din sistemul CMYK standard.

Ce este gamutul?

Gamutul reprezintă ansamblul culorilor care pot fi reproduse de un anumit sistem în anumite condiții.

Nu există însă un singur „gamut RGB” și nici un singur „gamut CMYK”.

De exemplu:

• sRGB are un anumit gamut;
• Adobe RGB are un gamut diferit și mai extins în anumite zone;
• Display P3 are alt gamut;
• ProPhoto RGB are un gamut mult mai mare;
• un anumit sistem CMYK pe hârtie cretată are un anumit gamut;
• același sistem de imprimare pe hârtie necretată poate avea un gamut mai redus.

Prin urmare, afirmația „RGB are gamut mai mare decât CMYK” este utilă ca simplificare, dar tehnic este incompletă.

Comparația trebuie făcută între două spații de culoare concrete.

De exemplu:

Adobe RGB → o anumită condiție CMYK

sau

sRGB → profilul unui anumit echipament și suport.

Există culori RGB saturate – în special verde, albastru, violet sau portocaliu – care pot fi în afara gamutului unei anumite condiții CMYK.

În timpul conversiei, aceste culori trebuie modificate pentru a putea fi reproduse.

Profilurile ICC și managementul culorii

Un profil ICC descrie matematic modul în care un dispozitiv sau un spațiu de culoare reproduce culoarea.

Profilul permite unui Color Management System – CMS să transforme culorile între diferite spații păstrând, pe cât posibil, aspectul dorit.

Exemple de profiluri sau spații RGB cunoscute sunt:

• sRGB IEC61966-2.1;
• Adobe RGB (1998);
• Display P3;
• ProPhoto RGB.

În cazul CMYK, profilul descrie o anumită condiție de imprimare.

Aceasta poate include:

• tipul echipamentului;
• tipul suportului;
• caracteristicile cernelii sau tonerului;
• densitatea și răspunsul tonal;
• gamutul reproductibil;
• generarea negrului;
• limita totală de colorant.

De aceea, simpla afirmație „fișierul este CMYK” nu este suficientă pentru un workflow complet controlat.

Trebuie să știm ce CMYK.

Conversia RGB în CMYK

Conversia RGB → CMYK nu este o simplă operație de tip:

RGB → formulă → CMYK

Într-un workflow color-managed, transformarea este realizată pe baza profilului sursă și a profilului de destinație.

Conceptual, traseul este:

RGB sursă → spațiu colorimetric de referință → CMYK destinație

Sistemele ICC utilizează un spațiu intermediar independent de dispozitiv, numit PCS – Profile Connection Space, bazat pe CIE XYZ sau CIE Lab.

Acest lucru permite transformarea unei culori între dispozitive diferite.

Dacă o culoare RGB există și în gamutul CMYK de destinație, ea poate fi reprodusă relativ apropiat.

Dacă este în afara gamutului, trebuie modificată.

Aici intervine procesul de gamut mapping.

Odată ce o culoare RGB puternic saturată a fost convertită și comprimată într-un gamut CMYK mai mic, simpla conversie ulterioară CMYK → RGB nu reconstruiește automat informația originală.

De aceea este recomandat ca imaginile originale să fie păstrate într-un spațiu RGB adecvat, iar conversia pentru producție să se facă controlat.

Rendering Intent

Atunci când gamutul sursă și cel de destinație diferă, sistemul trebuie să decidă cum tratează culorile care nu pot fi reproduse direct.

ICC definește patru principale rendering intents.

Relative Colorimetric

Culorile aflate în gamut sunt păstrate cât mai fidel, iar cele din afara gamutului sunt aduse către cea mai apropiată culoare reproductibilă.

Este utilizat frecvent în producția grafică.

Perceptual

Poate modifica întregul set de culori pentru a păstra relațiile vizuale dintre ele.

Poate fi util în special pentru fotografii care conțin multe culori în afara gamutului de destinație.

Absolute Colorimetric

Încearcă să reproducă și punctul de alb al condiției sursă.

Este utilizat în special pentru proofing și simularea unei anumite condiții de imprimare.

Saturation

Prioritizează saturarea culorilor în detrimentul fidelității colorimetrice.

Este utilizat mai ales pentru grafice, diagrame sau materiale unde impactul vizual este mai important decât precizia culorii.

Nu există un rendering intent universal „cel mai bun”.

Rezultatul depinde de imagine, profilurile utilizate și scopul conversiei.

Negru, rich black și generarea canalului K

Negrul în CMYK este un subiect mai complex decât pare.

Pentru text mic și elemente fine este recomandat în mod obișnuit:

C 0 / M 0 / Y 0 / K 100

Avantajul este că elementul este imprimat folosind un singur canal.

Dacă un text mic este format din patru culori, cea mai mică abatere de registru între separații poate produce margini colorate și poate reduce claritatea.

Pentru suprafețe mari, K100 poate părea uneori mai puțin dens decât un negru compozit.

În aceste situații poate fi utilizat un rich black, adică o combinație de K împreună cu anumite cantități de C, M și Y.

Valorile corecte nu sunt însă universale.

Nu este recomandată alegerea arbitrară a:

C 100 / M 100 / Y 100 / K 100

doar pentru a obține „cel mai negru negru”.

Această combinație reprezintă o acoperire totală de 400% și poate fi nepotrivită pentru condiția de imprimare.

Compoziția rich black trebuie aleasă în funcție de tehnologia de producție și profilul de ieșire.

TAC – Total Area Coverage

TAC – Total Area Coverage, numit și Total Ink Coverage în anumite contexte, reprezintă suma procentelor canalelor CMYK într-o anumită zonă.

De exemplu:

C 60 + M 40 + Y 40 + K 100 = TAC 240%

iar:

C 100 + M 100 + Y 100 + K 100 = TAC 400%

Limita maximă acceptabilă depinde de procesul de imprimare, material și profilul utilizat.

În tiparul offset, pe suporturi diferite pot fi necesare limite diferite pentru a evita probleme precum:

• uscarea dificilă;
• set-off;
• pierdere de detaliu în umbre;
• instabilitate în reproducere.

În sistemele digitale și inkjet, controlul cantității totale de colorant este realizat în funcție de caracteristicile echipamentului, suportului și profilului de imprimare.

Un profil CMYK construit corect include deja informații legate de ink limiting și generarea canalului negru.

CMYK versus culori Pantone și Spot

Culorile Pantone sau alte culori Spot nu trebuie privite pur și simplu ca un alt „gamut CMYK”.

O culoare Spot reprezintă, în principiu, un colorant separat utilizat special pentru culoarea respectivă.

Unele culori Spot pot fi reproduse foarte apropiat prin CMYK.

Altele sunt în afara gamutului procesului CMYK și pot fi doar simulate.

Acest lucru este vizibil în special la:

• culori foarte saturate;
• anumite portocalii;
• anumite verzi;
• culori fluorescente;
• culori metalice.

Atunci când un echipament CMYK imprimă un obiect definit ca Pantone, RIP-ul poate utiliza valorile colorimetrice ale acelei culori și încearcă să găsească cea mai apropiată reproducere posibilă în gamutul echipamentului.

Aceasta rămâne însă o simulare CMYK, nu imprimarea reală a unei cerneli Pantone separate.

Ce face RIP-ul?

Într-un sistem profesional de tipar, PDF-ul nu este trimis pur și simplu către motorul de imprimare ca o imagine obișnuită.

Fișierul este procesat de un RIP – Raster Image Processor.

RIP-ul interpretează:

• obiectele vectoriale;
• imaginile raster;
• fonturile;
• transparențele;
• profilurile ICC;
• culorile Spot;
• overprint-ul;
• separațiile de culoare.

În final, pagina este rasterizată la rezoluția necesară motorului de imprimare.

RIP-ul poate realiza și transformări de culoare.

Un obiect RGB cu profil sursă cunoscut poate fi transformat către profilul de ieșire al echipamentului.

Un obiect CMYK poate fi păstrat numeric sau reseparat, în funcție de politicile de color management ale workflow-ului.

De aceea, două RIP-uri configurate diferit pot interpreta diferit același PDF.

Soft Proof și Gamut Warning

Un monitor calibrat și profilat poate fi utilizat pentru a simula aproximativ rezultatul unei anumite condiții de tipar.

În Photoshop, funcția Proof Colors permite simularea profilului de destinație fără modificarea permanentă a imaginii.

Funcția:

View → Gamut Warning

poate marca zonele care sunt în afara gamutului profilului ales pentru proof.

Este important însă ca profilul corect de destinație să fie selectat.

„Gamut Warning” nu înseamnă pur și simplu:

arată toate culorile care nu există în CMYK.

El arată culorile care nu pot fi reproduse în condiția de proof selectată.

Acuratețea unui soft proof depinde de:

• calibrarea monitorului;
• profilul monitorului;
• profilul de ieșire;
• luminozitatea monitorului;
• iluminarea ambientală;
• condițiile în care va fi privit printul.

Un monitor foarte luminos poate crea impresia că printul este prea întunecat, chiar dacă imprimarea este corectă colorimetric.

De asemenea, un monitor nu poate reproduce fizic textura hârtiei, luciul tonerului, reflexiile, efectele metalice sau alte caracteristici ale produsului tipărit.

RGB sau CMYK în PDF-ul pentru tipar?

Regula clasică:

„Pentru tipar, toate elementele trebuie convertite în CMYK”

este simplă și poate fi utilă în anumite workflow-uri, dar nu descrie complet modul în care funcționează sistemele moderne de producție.

Într-un workflow color-managed, un PDF poate conține obiecte:

• RGB cu profil ICC;
• CMYK;
• Gray;
• Lab;
• Spot Color.

iar transformările către condiția finală de imprimare pot fi realizate controlat de RIP.

De exemplu, un workflow PDF/X-4 poate păstra imaginile RGB împreună cu profilurile lor și transparențele native, conversia finală fiind realizată ulterior în condiția de ieșire stabilită.

Acest lucru poate evita conversii premature sau conversii succesive între mai multe spații de culoare.

Pe de altă parte, dacă lucrarea trebuie livrată într-un workflow CMYK strict, conversia trebuie realizată înainte de trimiterea fișierului, folosind profilul CMYK solicitat de tipografie.

Important nu este doar dacă documentul este RGB sau CMYK.

Important este ca sursele să fie corect definite, profilurile să fie cunoscute și conversia către ieșirea finală să fie controlată.

Recomandări practice pentru pregătirea fișierului

Pentru imaginile fotografice este, în general, mai sigur să păstrezi fișierul master în RGB cât timp faci corecțiile de imagine.

Conversia CMYK poate fi realizată ulterior, atunci când este cunoscută destinația de tipar.

Recomandăm:

• să nu elimini profilurile ICC fără motiv;
• să nu atribui unui fișier un profil diferit doar pentru a modifica aspectul culorilor;
• să faci diferența între Assign Profile și Convert to Profile;
• să eviți conversiile repetate RGB → CMYK → RGB → CMYK;
• să verifici culorile foarte saturate înainte de producție;
• să folosești K100 pentru textele negre mici, dacă nu există un motiv tehnic pentru altă separație;
• să eviți valori CMYK cu acoperire totală excesivă;
• să verifici overprint-ul și separațiile înainte de trimiterea fișierului;
• să folosești un PDF pregătit corect pentru producție.

Este foarte importantă diferența dintre:

Assign Profile – schimbă modul în care sunt interpretate valorile numerice existente;

și

Convert to Profile – modifică valorile culorilor pentru a încerca să păstreze aspectul în noul spațiu de culoare.

Cele două operații nu sunt echivalente.

Dacă un fișier RGB fără profil este interpretat greșit sau dacă unui document CMYK îi este atribuit arbitrar alt profil, aspectul culorilor se poate modifica semnificativ.

Pentru un rezultat predictibil, culoarea trebuie tratată ca un întreg workflow:

fișier sursă → profil sursă → conversie colorimetrică → profil de ieșire → RIP → echipament → suport → condiții de vizualizare.

Acesta este motivul pentru care culorile văzute pe monitor și culorile tipărite nu pot fi considerate automat identice, chiar atunci când fișierul a fost pregătit corect.